să zică. Era bună și el știa că e bună.
— Roșia asta a stat în pământ de prin aprilie, a zis tată, tot încet, numai pentru el, dar pe stradă era așa liniște că se auzea. Băiatul ăsta al meu, Andrei, a cărat apă cu găleata la ea în fiecare seară de vară. Când voi erați la joc, jos, cu mingea, el uda rând cu rândul, până i se umflau palmele. A săpat, a plivit buruiana, a cules-o cu mâna lui azi-dimineață, pe rouă. De-aia are gustul ăsta. Nu vine
