Aveam 12 ani și mă rugam la Dumnezeu să nu mă vadă nimeni din clasă lângă tata, în remorca plină cu roșii Era o dimineață de iulie în care asfaltul mirosea a ars încă de la nouă. Stăteam pe marginea remorcii, cu picioarele atârnând peste roată, și țineam în poală cântarul vechi al lui tata, ăla cu talerul ruginit pe la colțuri. Tractorul hârâia încet prin cartierul Dacia, din Piatra Neamț, iar tata, Costel, ținea la gură megafonul lui vechi și striga cu o voce pe care o auzea tot blocul. … Voir plus

monedă. Mirosea a roșii și în casă, mirosea a muncă.

— Uite, a zis tata la final, împingând un teanc spre mine. Ăștia sunt de rechizite. Și de ghiozdanul ăla nou pe care-l tot vrei. L-ai câștigat azi, cu mâna ta.

Am pus mâna pe bani și tot atunci mi-a venit să-i spun ce se întâmplase pe dinăuntru, cât îmi fusese de rușine, cât îmi fusese de frică. Cred că a citit el, că m-a privit un pic și mi-a zis, simplu, ștergându-și palmele de prosop:

— Vezi banii ăștia, Andrei? Toți