Erau acolo, leoarcă de transpirație, cu fețele brăzdate de epuizare… dar altceva le strălucea în ochi: ușurare. Cincisprezece ore într-o sală de operație. Cincisprezece ore luptând împotriva timpului, împotriva destinului, împotriva disperării. Când monitorul a arătat semne de stabilitate, liniștea a umplut camera. S-au privit unul pe altul și au zâmbit. Acel zâmbet îl înțeleg doar cei care au luptat pentru o viață. În timp ce lumea dormea, ei au purtat greutatea unei inimi c… Voir plus

momente, nimeni nu este mai important decât celălalt. Succesul nu aparține unui singur medic. Fiecare persoană din sală are un rol esențial.

Asistenta care pregătește instrumentele înainte să fie cerute.

Anestezistul care urmărește fiecare modificare a funcțiilor vitale.

Infirmierul care aduce echipamentul necesar fără să i se spună de două ori.

Rezidentul care învață și ajută în același timp.

Toți respiră în același ritm, uniți de aceeași misiune.

A cincisprezecea oră

Oboseala devenise vizibilă.

Halatele erau ude de transpirație.

Măștile ascundeau fețe palide și ochi roșii.

Cu toate acestea, nimeni