clipă.
— Ce adevăr?
Am arătat spre fotografie.
— Acela de care te-ai speriat.
Ilinca își luă geaca de pe spătarul scaunului.
— Nu mai pot sta aici.
— Unde pleci? întrebă Victor.
— La Luca.
Victor o apucă de încheietură.
— Nu te duci nicăieri.
— Dă-i drumul, am spus.
— Ana, nu te amesteca.
— Este fiica mea.
— Este și fiica mea!
Ilinca se smulse.
— Atunci comportă-te ca un tată, nu ca un paznic.
A ieșit trântind ușa.
Victor se repezi spre hol, dar m-am așezat între el și ieșire.
— De ce ți-e frică?
— De un băiat