orașul își continua viața.
Mașinile circulau.
Magazinele se deschideau.
Copiii mergeau la școală.
Puțini oameni știau ce se întâmplase în timpul nopții.
Și chiar mai puțini știau că, în acea dimineață, un pompier stătea singur în vestiar și își privea mâinile.
Pe mănuși se vedeau urme de funingine.
Uniforma mirosea a fum.
Era obosit.
Foarte obosit.
Dar, înainte să plece, un coleg a intrat în încăpere.
— Ai primit ceva.
Andrei a ridicat privirea.
Era un desen.
Copilul salvat în noaptea aceea desenase un pompier cu o cască mare și roșie.
