mai multe persoane ar fi putut fi blocate în interior.
Autospeciala a pornit cu sirena pornita.
În timp ce orașul dormea, luminile roșii se reflectă pe clădiri ude de ploaie.
Andrei privea pe geam.
Nu știa ce urma să găsească.
Dar știa că fiecare secundă conta.
Când au ajuns, fumul ieșea deja pe ferestrele de la primele etaje.
Oamenii erau departe.
Unii plângeau.
Alții strigau numele celor rămași înăuntru.
O femeie a alergat spre primul pompier pe care la vedere.
— Copilul meu! Copilul meu este încă acolo!
Andrei își deschide
