ieșit din cameră.
În spatele lor, focul se apropia.
Andrei îl ținea pe copil strâns.
— Nu mă lăsați!
— Nu te las.
Era o promisiune spusă fără să știe dacă o putea îndeplini.
Pe scări, fumul devenise și mai dens.
Andrei a simțit pentru o clipă că aerul devine greu.
Dar a continuat.
Un pas.
Încă unul.
Și încă unul.
Secunda în care totul s-a oprit
Când au ajuns la parter, copilul a fost preluat de colegii de afară.
Andrei s-a prăbușit în genunchi pentru câteva secunde.
A respirat adânc.
Apoi
