alții. Am văzut cum familia mea era vândută ca pe mobilă.”
Gâtul mi s-a strâns.
A arătat spre camera mea primitoare. “Aici găsesc cărți. Găsesc această conversație. Cred că… faptul că mă tratezi ca și cum aș avea minte.”
“Și totuși ești încă sclav,” am spus.
“Da,” a răspuns el, iar cuvântul a cuprins întreaga lume. “Dar aș prefera să fiu aici cu cineva care mă vede decât singur în altă parte, fără nimeni.”
Sinceritatea mi-a făcut pieptul să doară.
La sfârșitul lui aprilie, aveam o rutină. Dimineața, m-a ajutat
