cu pregătirile și m-a purtat în brațe când scaunul cu rotile nu putea urca scările. Apoi se va întoarce la forjă. Eram responsabil de contabilitatea gospodăriei. Petreceam după-amiezile împreună: uneori îl priveam la lucru, fascinată de modul în care transforma fierul într-un obiect util și armonios. Alteori, îmi citea ceva, se împiedica la început, dar se corecta rapid cu corecțiile mele blânde.
Într-o seară i-am cerut să-mi citească câteva poezii. Keats, pentru că aveam nevoie de o frumusețe care să nu fie făcută din mătase și cruzime.
Vocea lui umplea
