lui Isaiah s-au întâlnit cu ai mei. “Ești frumoasă, Clara,” a spus el. “Un scaun nu-ți schimbă frumusețea. Picioarele care nu funcționează nu-ți schimbă frumusețea. Ești curajos, inteligent și bun. Și oricine nu a văzut era orb.”
Am întins mâna și i-am luat-o pe a lui. Degetele lui cicatrizate s-au strâns respectuos pe ale mele.
“Mă poți vedea?” Am întrebat, vocea mea fiind slabă în ciuda efortului.
“Da,” a spus el, iar încrederea lui m-a făcut să vreau să plâng. “Vă văd pe toți.”
Următoarele cuvinte mi-au ieșit din gură
