pedeapsă,” spuse el, vocea răgușită. “Siguranța ta. Viața mea.”
“Dacă oamenii cred că e un sentiment, nu o datorie…” Și-a înghițit saliva. “O vor folosi ca să te distrugă. Și te vor folosi pe tine ca să mă distrugă.”
I-am luat fața în mâini, întinzându-mă cât am putut. “Nu-mi pasă ce cred ei,” am șoptit cu o voce fermă. “Îmi pasă ce simt. Și simt că cineva m-a văzut în sfârșit. Nu un scaun. Nu greutatea. Da.”
Isaiah și-a închis ochii pentru o clipă, ca și cum s-ar ruga pentru
