Aș putea spune că Isaia m-a forțat, a jucat rolul unei victime neajutorate, mi-a salvat reputația sacrificându-și viața.
Am fost dezgustat de acest gând.
“Da,” am spus cu o voce tremurândă, dar clară. “Îl iubesc. Și mă iubește. Și este reciproc.”
Gura tatălui meu s-a deschis ușor, ca și cum ar fi fost șocat.
“Isaiah,” a spus cu o voce periculos de calmă, “du-te în camera ta. Nu pleca până nu te sun.”
Isaiah s-a ridicat încet, aruncându-mi o ultimă privire plină de durere înainte să asculte. Ușa s-a închis.
