cu o voce tensionată, “ai fi distrus iremediabil. Te-ar numi nebună. Pervers. deformată.”
“Deja mă numesc imperfectă,” am spus, iar râsul care a izbucnit din mine a sunat ca un ciob. “Care e diferența?”
“Diferența e în violență,” a izbucnit tatăl. Apoi s-a oprit, ca și cum în sfârșit ar fi auzit despre asta. Și-a șters fața cu mâna. “Te-am dat lui ca să te protejeze,” a șoptit el. “Nu… nu pentru asta.”
“N-ar fi trebuit să ne lași să ne întâlnim,” am spus ferm. “Nu ar fi trebuit să
