mă pui în mâinile unei persoane bune și inteligente și să te aștepți ca inima mea să rămână ascultătoare.”
Tatăl meu s-a prăbușit într-un scaun, brusc mai în vârstă decât îl văzusem vreodată. “Ce vrei să fac?” a întrebat răgușit.
“Lasă-l să plece,” am spus. “Hai să mergem. Mergem spre nord.”
A rămas fără cuvinte, de parcă cuvântul “nord” ar fi fost o lamă. “Nordul nu este paradis,” a avertizat el. “O femeie albă cu un bărbat de culoare va întâlni ură peste tot.”
“Nu-mi pasă,” am spus. “Să fiu
