fără Isaiah mă va distruge. Pentru prima dată în viața mea, nu mai sunt o povară. Sunt iubit.”
Tăcerea a continuat. Afară, vântul bătea geamul ca niște degete nerăbdătoare.
În cele din urmă, tatăl meu a vorbit din nou, iar următoarele lui cuvinte mi-au înghețat sângele.
“Aș putea să-l vând,” spuse el încet. “Trimite-l în sudul adânc. Asigură-te că nu-l vei mai vedea niciodată.”
Nu puteam să respir.
Și-a ridicat mâna în timp ce începeam să implor. “Asta ar numi societatea o soluție potrivită,” a spus el cu o voce
