învățat. Dar ai dreptate. Eu am creat această situație.”
Hope era tremurândă, slabă și tremurândă.
“Am nevoie de timp,” a spus tatăl. “Să găsim o soluție care să nu ducă la distrugerea niciunuia dintre voi.”
Când a ieșit din bibliotecă, inima îmi bătea atât de repede încât o simțeam în dinți.
Isaiah został wezwany godzinę później, jego twarz blada ze strachu. Powiedziałem mu, co powiedział mój ojciec. Gdy Isaiah zorientował się, że go nie sprzedają, usiadł na krześle i zakrył twarz dłońmi, płacząc o ulgę tak głęboko, że aż ból
