O șoaptă din trecut, învăluită în parfumul de acasă
Ceva legat de parfumul de rozmarin mă duce instantaneu înapoi în copilărie – genul de amintire învăluită în sunetul unei linguri de lemn care amesteca apa într-o oală și căldura unei bucătării pline de râsete. Mama fredona cântece populare vechi în timp ce lega ușor rozmarinul cu cuișoare, cu degetele mereu sigure, mereu blânde.
Nu-și nota niciodată rețetele. Secretele ei trăiau în mâinile ei, în felul în care atingea ierburile și în poveștile pe care le împărtășea în după-amiezile liniștite. Unul dintre
