în tractor de parcă schimbase două vorbe despre vreme.
M-am uitat la Bogdan. Și atunci am văzut ce nu văzusem niciodată pe fața lui, în tot anul ăla de școală. Fața lui se schimbase. Nu mai era gura-spartă din clasă, cu adidașii de reclamă. Era un copil de 12 ani care rămăsese cu o jumătate de roșie mușcată în mână și cu obrajii roșii, mai roșii decât ai mei. Se uita în pământ. Gașca din spatele lui tăcea. Nimeni nu mai fluiera. Râsul se stinsese de tot, ca și cum