cineva ar fi apăsat un buton.
Reflecții asupra muncii
Tata a pornit motorul și am plecat mai departe pe stradă. Eu nu mai simțeam rușine, simțeam altceva, ceva cald și greu în piept, pe care atunci nu știam să-l numesc. Mi se pare că era mândrie. Prima mândrie adevărată din viața mea.
N-am apucat să mă bucur bine de ea, că la vreo două scări mai încolo am auzit pași alergând în urma noastră. Era Bogdan. Venea cu o bancnotă mototolită în pumn. Gâfâia. Tata a oprit. Bogdan s-a apropiat