Aveam 12 ani și mă rugam la Dumnezeu să nu mă vadă nimeni din clasă lângă tata, în remorca plină cu roșii Era o dimineață de iulie în care asfaltul mirosea a ars încă de la nouă. Stăteam pe marginea remorcii, cu picioarele atârnând peste roată, și țineam în poală cântarul vechi al lui tata, ăla cu talerul ruginit pe la colțuri. Tractorul hârâia încet prin cartierul Dacia, din Piatra Neamț, iar tata, Costel, ținea la gură megafonul lui vechi și striga cu o voce pe care o auzea tot blocul. … Voir plus

adminon

a mea, o muncă a mea. Iar când vreunul dintre ei se rușinează de ceva ce n-ar trebui — de hainele mai vechi, de mașina mai bătrână, de faptul că tata lor muncește cu mâinile — mă aud vorbind cu vocea lui. Aceleași cuvinte. Și îi duc, într-o vară, la o piață, să vadă cum arată o roșie care a stat în pământ și cine a udat-o.

Încă îi aud vocea în bucătărie, numărând banii aceia mototoliți. Și încă simt, după atâția ani, mirosul de roșii calde care atunci mă rușina, iar

Related Posts