Aveam 12 ani și mă rugam la Dumnezeu să nu mă vadă nimeni din clasă lângă tata, în remorca plină cu roșii Era o dimineață de iulie în care asfaltul mirosea a ars încă de la nouă. Stăteam pe marginea remorcii, cu picioarele atârnând peste roată, și țineam în poală cântarul vechi al lui tata, ăla cu talerul ruginit pe la colțuri. Tractorul hârâia încet prin cartierul Dacia, din Piatra Neamț, iar tata, Costel, ținea la gură megafonul lui vechi și striga cu o voce pe care o auzea tot blocul. … Voir plus

adminon

hai să mergem mai departe.

Na înțeles. De unde să înțeleagă? Pentru el remorca aia nu era o rușine. Era pâinea noastră. A oprit fix în fața blocului cu patru etaje, a dus megafonul la gura și a strigat iar, lung, mulțumit:

Momentul decisiv

Și atunci l-am văzut. Bogdan stătea jos, în fața blocului, cu încă vreo trei băieți din gașca lui. Mâncau semințe și dădeau cu piciorul într-o minge dezumflată. Sa întors spre tractor. Ma văzut cocoțat pe remorcă, cu cântarul ruginit în brațe și cu o roșie strivită

Related Posts