Aveam 12 ani și mă rugam la Dumnezeu să nu mă vadă nimeni din clasă lângă tata, în remorca plină cu roșii Era o dimineață de iulie în care asfaltul mirosea a ars încă de la nouă. Stăteam pe marginea remorcii, cu picioarele atârnând peste roată, și țineam în poală cântarul vechi al lui tata, ăla cu talerul ruginit pe la colțuri. Tractorul hârâia încet prin cartierul Dacia, din Piatra Neamț, iar tata, Costel, ținea la gură megafonul lui vechi și striga cu o voce pe care o auzea tot blocul. … Voir plus

râdea de oricine purta ceva mai ieftin. Când Bogdan hotăra că râde de tine, râdea toată clasa. Așa mergeau lucrurile. Iar eu trăisem tot anul școlar cu grija să nu afle cu ce se ocupă tată vara.

În dimineața aia, tractorul a cotit exact pe strada lui. Am simțit cum mi se face rău. I-am șoptit lui tata, aproape rugându-mă:

— Tată, hai să sărim strada asta. Te rog.

Tata sa uitat la mine in oglinda mica a tractorului, mirat.

— De ce, mă? Aici stau oameni de treabă, cumpără bine.

— Așa…