Aveam 12 ani și mă rugam la Dumnezeu să nu mă vadă nimeni din clasă lângă tata, în remorca plină cu roșii Era o dimineață de iulie în care asfaltul mirosea a ars încă de la nouă. Stăteam pe marginea remorcii, cu picioarele atârnând peste roată, și țineam în poală cântarul vechi al lui tata, ăla cu talerul ruginit pe la colțuri. Tractorul hârâia încet prin cartierul Dacia, din Piatra Neamț, iar tata, Costel, ținea la gură megafonul lui vechi și striga cu o voce pe care o auzea tot blocul. … Voir plus

fiecare scară, femeile coborau în papuci, pipăiau roșiile, se tocmeau pentru doi lei, iar eu cântăream și dădeam restul cu mâinile tremurând, numai să nu mă vadă cineva cunoscut.

A teljes főzési lépésekért lapozz a következő oldalra, vagy kattints a Megnyitás gombra (>), és ne felejtsd el MEGOSZTANI a Facebook-ismerőseiddel.Întâlnirea cu Bogdan

Și cartierul Dacia nu era orice cartier pentru mine. Acolo stătea Bogdan. Bogdan era băiatul care conducea gașca din clasă. Avea adidași pe care noi ceilalți îi știam doar din reclame, venea la școală cu telefon și