fel. Ba, într-o zi, când un alt a încercat să râdă că vând legume, Bogdan a fost primul care a zis „las-o baltă”. Nu ne-am făcut prieteni la cataramă, dar ceva se așezase între noi în dimineața aia, lângă remorcă.
Seara am ajuns acasă cu remorca goală și cu buzunarul lui tata plin de mărunțiș și de bancnote mototolite. Ne-am așezat amândoi la masa din bucătărie, sub becul care pâlpâia, și am numărat banii. Îi puneam pe teancuri, hârtie cu hârtie, monedă cu monedă. Mirosea a roșii și în casă,
