Aveam 12 ani și mă rugăm la Dumnezeu să nu mă vadă nimeni din clasă lângă tata, în remorcă plină cu roșii Era o dimineață de iulie în care asfaltul mirosea a ars încă de la nouă. Stăteam pe marginea remorcii, cu picioarele atârnând peste roată, și țineam în poală cântarul vechi al lui tată, ăla cu talerul ruginit pe la colțuri. Tractorul hârâia încet prin cartierul Dacia, din Piatra Neamț, iar tata, Costel, ținea la gura megafonul lui vechi și striga cu o voce pe care o auzea tot blocul. … Vezi plus

punga, am ales roșiile alea grele, le-am pus pe cântarul ruginit, i-am dat restul. Mâinile nu-mi mai tremurau. Bogdan a luat punga, dar na plecat imediat. A mai stat o secundă, sa foit, și mi-a zis încet, atât de încet că era doar pentru mine:

— Andrei… scuze.

Atât. Un singur cuvânt. Dar știu că ia fost mai greu să-l scoată pe ăla decât mi-a fost mie tot anul să tac. A plecat cu punga la piept, spre blocul lui. La școală, în toamnă, nu ma mai făcut niciodată în niciun