Aveam 12 ani și mă rugăm la Dumnezeu să nu mă vadă nimeni din clasă lângă tata, în remorcă plină cu roșii Era o dimineață de iulie în care asfaltul mirosea a ars încă de la nouă. Stăteam pe marginea remorcii, cu picioarele atârnând peste roată, și țineam în poală cântarul vechi al lui tată, ăla cu talerul ruginit pe la colțuri. Tractorul hârâia încet prin cartierul Dacia, din Piatra Neamț, iar tata, Costel, ținea la gura megafonul lui vechi și striga cu o voce pe care o auzea tot blocul. … Vezi plus

aud vorbind cu vocea lui. Aceleași cuvinte. Și îi duc, într-o vară, la o piață, să vadă cum arată o roșie care a stat în pământ și cine a udat-o.

Încă îi aud vocea în bucătărie, numărând banii aceia mototoliți. Și încă simt, după atâția ani, mirosul de roșii calde care atunci mă rușina, iar azi mă face să-mi vină să plâng de dor.

—

This poveste ne amintește că munca cinstită și demnitatea sunt valori esențiale în viață. Rușinea de a fi asociat cu munca părinților poate dispărea, lăsând loc