Aveam 12 ani și mă rugăm la Dumnezeu să nu mă vadă nimeni din clasă lângă tata, în remorcă plină cu roșii Era o dimineață de iulie în care asfaltul mirosea a ars încă de la nouă. Stăteam pe marginea remorcii, cu picioarele atârnând peste roată, și țineam în poală cântarul vechi al lui tată, ăla cu talerul ruginit pe la colțuri. Tractorul hârâia încet prin cartierul Dacia, din Piatra Neamț, iar tata, Costel, ținea la gura megafonul lui vechi și striga cu o voce pe care o auzea tot blocul. … Vezi plus

oldalra, vagy kattints a Megnyitás gombra (>), és ne felejtsd el MEGOSZTANI a Facebook-ismerőseiddel.Întâlnirea cu Bogdan

Și cartierul Dacia nu era orice cartier pentru mine. Acolo stătea Bogdan. Bogdan era băiatul care conducea gașca din clasă. Avea adidași pe care noi ceilalți îi știam doar din reclame, venea la școală cu telefon și râdea de oricine purta ceva mai ieftin. Când Bogdan hotăra că râde de tine, râdea toată clasa. Așa mergeau lucrurile. Iar eu trăisem tot anul școlar cu grija să nu afle cu ce se ocupă tată