Aveam 12 ani și mă rugam la Dumnezeu să nu mă vadă nimeni din clasă lângă tata, în remorca plină cu roșii Era o dimineață de iulie în care asfaltul mirosea a ars încă de la nouă. Stăteam pe marginea remorcii, cu picioarele atârnând peste roată, și țineam în poală cântarul vechi al lui tata, ăla cu talerul ruginit pe la colțuri. Tractorul hârâia încet prin cartierul Dacia, din Piatra Neamț, iar tata, Costel, ținea la gură megafonul lui vechi și striga cu o voce pe care o auzea tot blocul. … Voir plus

adminon

o pauză și s-a uitat spre blocul lor.

— Mama ta cumpără fix roșiile astea, numai că de la magazin, cu preț dublu. Acolo nu scrie pe ele cine le-a udat. Aici scrie. Ăsta e băiatul care le-a udat.

Nimic mai mult. Niciun cuvânt urât, niciun ton ridicat, nicio amenințare. A închis briceagul, l-a pus la loc în buzunar și s-a urcat înapoi în tractor de parcă schimbase două vorbe despre vreme.

M-am uitat la Bogdan. Și atunci am văzut ce nu văzusem niciodată pe fața lui, în tot anul ăla

Related Posts