coapte de la soare, și miroseau a vară, a pământ, a grădina noastră de lângă oraș, unde săpasem amândoi de cu primăvară. Dar eu, la 12 ani, nu simțeam mirosul ăla ca pe ceva frumos. Îl simțeam ca pe un semn care striga tuturor: uite, ăștia n-au bani, umblă cu tractorul să vândă legume.
Remorca scârțâia la fiecare groapă. Praful se ridica în urma noastră și se lipea de roșii, de mâinile mele, de tricoul meu spălat de atâtea ori că nu mai știai ce culoare avusese. Tata oprea la