lăsându-mi o pată roșie pe genunchi.
Preț de o secundă m-am rugat, prostește, să nu mă recunoască. Ma recunoscut.
— Băi, ăsta nu-i Andrei? a zis tare, ridicându-se. Ăla din clasa noastră?
Ceilalți s-au uitat. Am simțit cum îmi ia foc gâtul.
— Ba da, el e! a râs Bogdan, și a strigat, ca să audă toată strada: Uite-l pe Andrei, cerșetorul, cu tac-su! Vând roșii cu tractorul!
Băieții au izbucnit în râs. Unul a fluierat. Altul a strigat ceva ce n-am mai auzit, pentru că în urechi îmi bubuia doar inima.