capul exact cum o făcea Radu când încerca să ghicească dacă eram supărată. Avea aceleași degete lungi și aceeași cicatrice mică deasupra sprâncenei drepte.
— Doamnă Munteanu?
Vocea lui era diferită. Mai gravă. Mai prudentă. M-am așezat fără să-i întind mâna.
— Unde este fiica mea?
— La colega ei de cameră. Nu este cu mine.
— De ce ai abordat-o?
Luca își coborî privirea.
— I-am văzut numele pe mapa cu desene. Ilinca Munteanu. Tata păstrase o fotografie cu dumneavoastră și numele Victor Munteanu apărea în actele lui.
— Ai știut imediat cine era?
— Am