m-a trântit la pământ înainte să-mi dau seama că mă mișc. Juniper a tresărit și ea. S-a retras în bârlogul ei, apoi s-a oprit. Încet, s-a întors și mi-a pus o labă pe cizma. Două creaturi înspăimântate hotărâseră să nu fugă singure.
În a zecea zi a șederii mele la sanctuar, Rachel m-a invitat în biroul ei. Pe biroul ei era un dosar. „Avem nevoie de un coordonator de îngrijire specială cu normă întreagă”, a spus ea. Am râs, pentru că am presupus că era drăguță. „Sunt încă în serviciu
