poza lui Juniper în cască.
În nopțile grele, mă uitam la videoclipuri cu ea târându-se pe rampe pe care odată fusese prea slăbită să le atingă. Nu se întrebase niciodată dacă viața ar fi dreaptă. Pur și simplu se mișca prin corpul pe care îl avea. Au trecut nouăsprezece luni până m-am întors în Statele Unite. Până atunci, tratasem răni provocate de explozii, bandasem răni care nu se închideau și văzusem doi soldați murind în ciuda a tot ce făcusem.
Reîntregirea legăturii
O față pătată a apărut în bârlog. Juniper
