Buzele ei erau delicate, nesigure, ca și cum i-ar fi fost teamă că voi cădea în o mie de bucăți.
Nu m-am prăbușit.
Timp de cinci luni, Isaiah și cu mine am trăit într-o bulă fragilă, precauți în public, prudenți pe holuri, ascultători față de minister și supraveghetori. Dar, în privat, eram doar două persoane care se regăseau într-o lume hotărâtă să îi despartă.
Și apoi, într-o seară rece de decembrie, bula s-a spart.
Ne-am întors la bibliotecă. Îl țineam pe Isaiah aproape de mine, tânjind după acea mică libertate
