nu este o simplă meserie. Este o vocație care îți cere totul, inclusiv bucăți din propria ta sănătate, pentru a o reîntregi pe a altuia.
În spatele ușilor închise ale blocului operator, dincolo de măștile care ne acoperă chipurile, gândurile se adună într-un singur punct de sprijin: „Sunt momente, pe la ora a douăsprezece de stat în picioare, când trupul tău urlă de durere și îți cere să te oprești. Dar în fața ta se află un om. Un tată, o mamă sau copilul cuiva, care și-a pus întreaga existență
