că tata lor muncește cu mâinile — mă aud vorbind cu vocea lui. Aceleași cuvinte. Și îi duc, într-o vară, la o piață, să vadă cum arată o roșie care a stat în pământ și cine a udat-o.
Încă îi aud vocea în bucătărie, numărând banii aceia mototoliți. Și încă simt, după atâția ani, mirosul de roșii calde care atunci mă rușina, iar azi mă face să-mi vină să plâng de dor.
—
Această poveste ne amintește că munca cinstită și demnitatea sunt valori esențiale în viață. Rușinea de a fi asociat