luni de așteptare ar fi fost întrerupte brusc. Mi-am înfășurat brațele în jurul umerilor ei. „M-am întors”, am șoptit. Juniper și-a frecat fața de a mea, întipărindu-mi pielea cu mirosul ei. Când am încercat să mă ridic, m-a împins în jos cu laba ei grea. Rachel a rămas încremenită la poartă. Unul dintre îngrijitori plângea. Celălalt a coborât încet maneta tranchilizantului. „Ei bine”, a spus Rachel, cu vocea tremurândă. „Cred că își amintește de tine.”
Timp de aproape două ore, Juniper a refuzat să mă lase să plec mai mult
