se lăsa amurgul, Rachel a insistat să părăsesc complexul. Juniper m-a urmat până la poartă și a început să plângă. Sunetul a străbătut întregul suflet. „Mă întorc mâine.” Juniper a bătut ușor cadrul metalic cu laba. Rachel ne-a privit pe amândouă. „Unde stați?” „La un motel în afara orașului.” „Pentru cât timp?” „Atâta timp cât îmi permit.”
Aveam treizeci de zile de concediu înainte să mă prezint la Fort Carson. Plănuisem să le petrec pe fiecare în parte la Cedar Ridge. În noaptea aceea m-am trezit pe podeaua motelului cu
